DISPOZIT'IV, dispozitive, s.n. 1. Ansamblu de piese legate între ele într-un anumit fel (de obicei imobil) si care îndeplineste o funcţie bine determinată într-un sistem tehnic. ◊ (Electron.; în sintagma) Dispozitiv optoelectronic = dispozitiv care are proprietatea de a transforma un semnal luminos într-unul electric sau invers. 2. Dispunerea pe teren a trupelor în vederea unei acţiuni de luptă sau a unei deplasări; p. ext. (concr.) trupele astfel dispuse pe teren (împreună cu zona în care se află). 3. Parte finală a unei hotărâri judecătoresti, în care se arată soluţia dată litigiului (si unele dispoziţii accesorii). - Din fr. dispositif.
Sursă : DEX'98 (42280)  - bogdang

DISPOZIT'IV s. (TEHN.) mecanism, (înv. si reg.) mestesug. (Un ~ ingenios de stropit.)
Sursă : Sinonime (181996)  - siveco

dispozit'iv s. n., pl. dispozit'ive
Sursă : DOR (241231)  - siveco

DISPOZIT'IV ~e n. 1) Ansamblu de piese sau organe, legate între ele si dispuse în asa fel încât să poată îndeplini o anumită funcţie într-un sistem tehnic. 2) Ansamblu de mijloace si forţe militare, dispuse în conformitate cu un plan, în vederea unui anumit scop. /<fr. dispositif
Sursă : NODEX (332429)  - siveco